3 premii şi o nominalizare Veneția.

Ca toate filmele lui Abbas Kiarostami, „Bad ma ra khahad bord” aka „The Wind Will Carry Us” (Vântul ne va purta) se desfășoară într-un prezent etern și este structurat, cum numai viața însăși este structurată, încă în mai mare măsură, nu atât de vreo intrigă, cât de repetarea obsedantă a activităților zilnice.
Un inginer cam iritabil vine de la Teheran împreună cu echipa sa într-un sat de munte indepărtat din Kurdistanul iranian, pentru a înregistra un ritual de doliu. Profitând de ospitalitatea sătenilor, inginerul așteaptă nărăbdător moartea unei bătrâne bolnave, împrietenându-se cu un băiețel care-i aduce vești despre starea femeii. Inginerul își petrece mare parte din vreme alergând pe un deal din apropiere, unde poate recepționa mai bine nesfârșitele conversații telefonice pe care le are cu cineva din Teheran. Pe tovarășii săi îi auzim la lucru, dar nu îi vedem niciodată. Inginerul discută la telefon în contradictoriu cu cei care l-au trimis aici despre chestiuni niciodată complet clare. Ceea ce poate fi considerat „eveniment” în filmul lui Abbas Kiarostami este înaintarea unui gândac de bălegar și căderea unui bărbat într-o groapă, prezentate de regizor cu obișnuitul său calm. Timpul își încetinește mersul pentru inginer – și pentru spectator – noțiunea noastră occidentală de dramă este negată și redefinită. Și spectatorul rămâne să umple golurile din această minunată jumătate de poveste. (Ella Taylor, critic de film la L.A. Weekly, preluat din 1001 de filme de văzut într-o viață)