Un premiu şi o nominalizare Cannes.

Filmele despre artiști sunt intreprinderi riscante, pentru că, de obicei, pentru a arăta prin ce trece un creator care încearcă să dea formă senzațiilor și intuițiilor sale, apelează la clișee insuportabile – fie geniul romantic în turnul său de fildeș, fie sufletul chinuit care se exprimă în tablouri. Jacques Rivette acceptă cu voioșie provocarea aceasta în filmul său „La belle noiseuse” aka „The Beautiful Troublemaker” (Frumoasa scandalagioaică), inspirându-se dintr-o povestire de Balzac. Este povestea unei „capodopere neterminată”, create și apoi ascunse de un artist celebru în ultimii săi ani de viață.
Jacques Rivette și scenariștii săi, Pascal Bonitzer și Christine Laurent, jonglează abil cu o mulțime de teme. La un nivel, filmul este o privire asupra privilegiatei lumi a artei, a acelei plase subtil erotice care îi unește pe cratori, comercianți și amatorii de opere de artă. Jacques Rivette își concentrează atenția, cu o grijă extraordinară pentru detalii, asupra relației, asemănătoare celei dintre doi parteneri de dans, dintre pictorul Edouard Frenhofer (Michel Piccoli) și modelul său, Marianne (Emmanuelle Béart), care apare de cele mai multe ori dezbrăcată. Ședințele lor traversează diverse stări sufletești: frustrare, agresiune, exuberanță. Raporturile de stăpân-sclav se inversează. Încet-încet, după multe încercări, din această colaborare se naște o operă de artă.
E ușor de văzut în Edouard Frenhofer – eroul melancolic care se confruntă cu problemele din căsnicia sa cu Liz (Jane Birkin), urmărește anxios apariția unei noi generații de pictori și înfruntă spectrul propriei morți – un autoportret al regizorului însuși. (Adrian Martin, critic de film la The Age, autor, doctorant, preluat din 1001 de filme de văzut într-o viață)

IMDB : 7,8