“Un bun prieten mi-a spus că nu greşelile contează, ci ceea ce înveţi din ele.”
– Alain Lefevre în “Legionarul”

…Ne aflăm în 1924. Străzile înguste şi prost luminate din Marsilia lucesc în ploaia de seară. Fluierul unui jandarm străpunge întunericul. Gangsteri asasini zoresc în sedanuri sclipitoare. În acelaşi timp, în gară, o femeie frumoasă se plimba neliniştită, aşteptând, singură. Nu departe, Alain Lefevre aleargă pe alei, ascunzându-se disperat în umbră, hăituit ca un animal.

Ceva mai devreme în aceeaşi noapte, acest boxer încăpăţânat, care avea de gând să o salveze pe doamna de periculoasă legătură cu amantul ei – un mafiot necruţător – câştigase un meci unde învingătorul lua toţi banii din pariuri şi fusese încântat de buzunarele burduşite cu bancnote. Acum, doi oameni sunt ucişi iar vina uciderii lor a fost aruncată asupra lui Alain.

Cu o clipă înainte ca poliţia şi acoliţii mafiotului să-l prindă, Lefevre evadează într-o identitate absolut nouă – aceea de soldat, mercenar în Legiunea Străină Franceza. În zori se pomeneşte deja implicat într-un conflict brutal dintr-o ţară ciudată şi necunoscută. Lucrurile învăţate aici îi vor schimba pentru totdeauna viaţa.