E 1970. Mirco e un puşti din Toscana îndrăgostit de cinema care îşi pierde vederea într-un accident de maşină. Legea în vigoare îi tratează pe orbi ca fiind persoane handicapate şi le interzice să meargă la şcolile publice, aşa că părinţii sunt forţaţi să îl trimită la o altă instituţie. Aici, băieţelul găseşte un aparat vechi de montaj cu care descoperă că dacă taie bucăţi de bandă pe care le lipeşte altfel, ghidându-se după sunet, poate crea nişte poveşti extrem de frumoase. În vreme ce oamenii de la Institut încearcă să îl dezveţe de acest hobby, Mirco îi va convinge încet încet pe ceilalţi copii orbi să îşi descopere propriile talente. Este povestea adevărată a lui Mirco Mencacci, cel mai cunoscut editor de sunet al cinematografiei italiene.