Este un film extrem de dens, dar foarte bine facut. surprinde evolutia unei clase pe parcursul unui intreg an scolar. spectatorul poate astfel sa faca cunostiinta cu sistemul de invatamant din franta, care difera extrem de mult fata de al nostru.
elevii din aceea scoala, de minoritati extrem de variate, invata usor usor sa se accepte intre ei, si cu ajutorul profesorului de limba franceza, care le este si diriginte. putem observa ca toti elevii- nu sunt actori profesionisti, nici macar numele nu sunt schimbate, sunt extraordinar de naturali si de expresivi si cu niste personalitati debordante, de-aici si aparand conflictele mai mult sau mai putin grave. acesti adolescenti cer explicatii pentru absolut orice si sunt obisnuiti sa-si exprime opiniile si mai ales sa le sustina cu o vehementa uneori exagerata.
ceea ce mi se pare extraordinar este faptul ca regizorul reuseste sa evite acel aer pedagogic, educativ al unui film ce se incadreaza in acest gen, si totusi cred ca putem afirma ca avem multe de invatat din aceasta capodopera cinematografica : toleranta, acceptarea celorlalti, asumarea propriei identitati si mai ales integrarea.
personajul carl afirma la un moment dat, in cadrul unui conflict legat de cupa africii, ca el se considera francez, indiferent de originile sale, incercand sa le insufle si celorlalti aceasta credinta.