Cu un scenariu scris de cei doi câștigători ai premiului Nobel, Ernest Hemingway și William Faulkner, și bazat pe romanul omonim al lui Hemingway, „To Have and Have Not” (A avea sau a nu avea) este în mare parte îndatorat improvizațiilor regizorului Howart Hawks și ale distribuției sale de excepție. Înscriindu-se în seria de filme realizate în urma triumfului lui Humphrey Bogard în „Casablanca” (1942), aceasta peliculă, de un romantism încă și mai accentuat, ne propune o poveste de dragoste care amenință sa eclipseze pe ecran cel de al Doilea Razboi Mondial. Hawks, care o descoperise pe Lauren Becall înaintea lui Bogard, s-a simțit în final trădat de căsătoria vedetei sale, deși contribuise în mare măsură la conturarea personajelor pe care cuplul a ajuns să le interpreteze în viața reală. Spre deosebire de acțiunea romanului care se petrece în Cuba, „To Have and Have Not” este plasat în Vichy, Martinica; și aici Bogard interpretează rolul yankeului expatriat care colaborează cu Rezistența franceză, raliindu-se în cele din urmă cauzei aliaților. Scânteia reală dintre Bogard și debutanta Bacall, în rolul tinerei care apare în viața acestuia subjugându-l, ne conduce spre un sfârșit îndrăzneț și optimist, care ne lasă cu o emoție încă și mai mare decât resemnarea plină de regrete a filmului „Casablanca”. Spre deosebire de Rick (Bogard) și Ilsa (Ingrid Bergman), eroii filmului anterior care aleg cauza binelui în locul dragostei, Harry și Slim se salvează unul pe celălalt de la singuratate și reușesc să-și mențină relația fiind dispuși să colaboreze pentru a câștiga războiul. Hawks, care nu ar fi acceptat o femeie a cărei singură preocupare a fost crearea unei vieți de familie fericite pentru eroul său, face din Slim un personaj la fel de întreprinzător și îndrăznet ca Harry – nu doar o iubită, dar și o parteneră. Toate scenele din film sunt pline de savoare: dialoguri spirituale, dar pline de aluzii amoroase între cele două vedete, Bogard răstindu-se la o serie de mici funcționari și fascisti venali cu tonul autentic al unui democrat știe-tot, intolerant în fața oricărui nonsens totalitarist, și multe alte episoade deopotrivă de amuzante. În 1948 când John Huston căuta un sfârșit potrivit pentru thrillerul „Key Largo”, Cu Bogard și Becall în distribuție, Hawks i-a oferit scena finală a schimbului de focuri din barcă, turnată după romanul lui Hemingway, dar niciodată inclusa în film. (Kim Newman, romancieră, critic și jurnalist de radio, preluat din 1001 de filme de văzut într-o viață)

IMDB : 8,0