O nominalizare Berlin.

Weekend e poate cel mai barbar și mai grosolan dintre filmele lui Jean-Luc Godard – ceea ce înseamnă ceva. E, de asemenea, unul dintre cele mai îndrăznețe. Iată un film în care totul e posibil: o banală conversație telefonică devine o scenă muzicală plină de farmec absurd, eroii întâlnesc în pădure personaje de poveste, iar protagoniștii pot sfârși prost practic în orice moment. Decizia lui Jean-Luc Godard de a trece de la un episod la altul, și mai bizar, a fost curajoasă și a avut consecințe majore. Cineaști radicali de toate nuanțele și culorile sunt profund îndatorați acestui film. Dar „radical” este un termen oarecum nepotrivit pentru „Weekend”, pentru că sugerează o politizare și o lipsă de umor dezastruoase pentru film. Fiți însă liniștiți: „Weekend” nu suferă de așa ceva. De fapt, este un film cât se poate de amuzant, în parte exact din cauza ideologiei sale politice. Capacitatea de a ămbina seriosul, comicul, frumosul și absurdul este numai unul din multele talente ale lui Jean-Luc Godard. Nici o discuție despre acest film nu poate fi completă fără a menționa scena sa cea mai cunoscută – una dintre cele mai faimoase din istoria celei de-a șaptea arte – și probabil piesa de rezistență. E vorba de cele aproximativ zece minute cât camera filmează cel mai groaznic blocaj de circulație din lume – întrerupte de irepresibila atracție a lui Jean-Luc Godard pentru replici eliptice, cu iz pedagogic, scrise pe ecran. Nu a fost un blocaj obișnuit – imaginile de coșmar, și totodată ilare, ale lui Jean-Luc Godard surprind animale de la grădina zoologică, bărci, câte un picnic ici-colo și o baie de sânge. Dar, după cum spunea regizorul însuși odată, nu vă faceți griji: e, de fapt, numai vopsea roșie. (Ethan de Seife, doctorant la University of Wisconsin-Madison, preluat din 1001 de filme de văzut într-o viață)

IMDB : 7,3