O nominalizare Oscar, un premiu şi o nominalizare Veneția.

Într-un sătuc pierdut din Japonia secolului XIX ajunge cel ce se va prezenta drept Kuwabatake Sanjuro (ceea ce s-ar traduce drept „Livadă de duzi de 32 de ani”), un ronin ce-şi caută onoarea unui nou daimyo. Lucru cam greu de găsit într-o Japonie în care modernizarea se debarasa repede de feudalismele samurailor. Vremurile de aur ale acestora apuseseră demult. Aşa că eroul nostru este dispus să accepte şi un stăpân mai puţin important. Sătucul este dominat de două mari familii, ce se ocupă cam de tot ceea ce este ilegal, în special de jocurile de noroc. Acesta este şi motivul tensiunii crescute dintre cele două clanuri. Înfometat şi lipsit de bani, „Omul fără nume” îşi pune sabia în slujba clanului negustorului de mătase, pentru ca apoi să treacă de partea negustorului de sake.
Jocul îi reuşeşte pe moment, cei doi adversari începând să se distrugă reciproc, dar apoi roninul este capturat şi torturat pentru „trădarea” sa, o dată cu venirea lui Unosuke, fiul cel mare al unuia dintre cei doi rivali. Exponent al modernizării sălbatice, Unosuke nu se întoarce singur, ci cu un revolver, intrând la nivel simbolic în competiţie directă cu samuraiul. Dar, odată început coborâşul pe panta distrugerii, cele două clanuri nu se mai pot opri. Sanjuro evadează cu ajutorul hangiului, una dintre cele mai interesante figuri din film. Refuzând să se simtă obligat în vreun fel în faţa oricui, mândrindu-se cu titlul de om liber, samuraiul cedează însă în faţa propriei conştiinţe şi porneşte spre înfruntarea cu Unosuke.

IMDB : 8,3