Scenariul foarte inteligent al lui Dan O’Bannon este inspirat din filmul comercial “It! The Terror From Beyond Space”, fiind foarte la modă în anii 1950, şi urmează schema filmelor despre case bântuite de fantome, precum “Pisica şi Canarul” sau “Zece negri mititei”, plasând, însă, acţiunea la bordul unei nave spaţiale şi cu un stil comic mult mai alarmant. Nostromo este un uriaş remorcher spaţial cu un echipaj minim (şi remarcabil), condus de căpitanul Dallas (Tom Skeritt) din care fac parte, între alţii, severul ofiţer Ripley (Singourey Weaver) şi pisica navei, Jones. Răspunzând unui apel de ajutor, ei descoperă o navă extraterestră părăsită şi câteve ouă ciudate. Dintr-un ou iese un mic parazit care se ataşează de Kane (John Hurt) şi ţâşneşte afară din pieptul lui în timpul mesei de dimineaţă, declanşând o criză practic fără ieşire. Se spune că restul distribuţiei nu ştia ce urma să se întâmple, aşa că şocul şi dezgustul lor au fost adevărate.Scott dă fiori şi utilizează în mod dramatic coridoarele întunecate unde echipajul decimat, care pare să nu fi văzut vreodată un film horror, îşi găseşte sfârşitul în cele două perechi de fălci larg deschise ale monstrului. Anxietatea proprie unui horror se transformă în fapt de artă prin intermediul unor efecte vizuale speciale care şi-au câştigat un Oscar: scenografia şi regia artistică incredibile îmbină elementele naturale şi metalice, fiinţa rar văzută a extraterestrului, concepută de artistul H.R. Giger, de o frumuseţe teribilă, capătă o statură de o surprinzătoare graţie mulţumită dansatorului masai Bolagi Badejo.