Scrisă într-un an şi jumătate cu un buget pe care majoritatea producătorilor de la Hollywood l-ar considera ridicol, ”mini-seria” celor doi Krysztof : Kieslowski şi Piesiewicz ,este unul din cele mai provocatoare filme atât pentru minte cât şi pentru suflet (mai dramatic este faptul că, timp de 15 ani seria nu a fost disponibilă). Deşi ideea iniţială era ca fiecare episod al seriei să fie realizat de un alt regizor, Kieslowski s-a îndrăgostit pur şi simplu de acest proiect , astfel încât a ajuns să regizeze toate cele 10 părţi. Grandoarea seriei este dată de ritmul acesteia, de imaginile unice şi de scenariu, care este de-a dreptul sclipitor.
Deşi dialogul nu este foarte prezent, Kieslowski ne oferă o imagine completă asupra personajelor sale prin prisma diferitelor incidente din trecutul acestora cu rezonanţă în prezent. Poveştile sunt legate între ele şi de locaţie, personajele ce apar în această serie fiind din acelaşi complex de apartamente. Totodată, fiecare episod poate fi perceput ca entitate separată, poate fi privit separat deşi sunt unele personaje ce apar de mai multe ori pe parcursul seriei. Cel mai important fiind cel numit „Îngerul” , un personaj misterios, a cărui privire servea drept avertisment pentru personajele principale. Cum filmul este bazat pe Cele 10 Porunci (modul în care reuşim să le încălcăm în viaţa de zi cu zi) starea dominantă este una de suferinţă, de solitudine. Astfel, Varşovia, cu acel dezolant complex de apartamente reprezintă locul ideal pentru desfăşurarea acestor povestiri.