În viitorul apropiat, într-o epocă a inteligenței artificiale, Marjorie, în vârstă de 86 de ani, își petrece ultimele sale zile dureroase cu o versiune computerizată a soțului ei decedat. O bătrână care fusese o renumită violonistă, luptă acum cu trecerea timpului, pe măsură ce memoria sa începe să eșueze. Alinarea ei o reprezintă niște proiecții holografice ale oamenilor pe care i-a iubit și care au murit, în forma în care ea vrea să-și reamintească de ei. Aceasta își petrece timpul cu fiica ei Tess, soțul acesteia și copia imperfectă a soțului ei decedat, o versiune artificială a lui Walter, special programat pentru a-i reaminti povestea vieții ei. Pe măsură ce interacțiunile dintre ei se adâncesc, familia începe să relateze povestiri diferite din viața ei, oferind șansa de a reconstrui trecutul adesea dureros. Aducându-ne cu forță în viitor, filmul explorează memoria și identitatea, dragostea și pierderea, și ne forțează să ne confruntăm cu întrebarea: dacă am avea ocazia, cum am alege să reconstruim trecutul și ce am decide să uităm?