Povestea este luată din jurnalul lui Johann Cavallius, istoric al oraşului Bremen, care se întreabă dacă Nosferatu a fost cel care a adus ciuma la Bremen în 1838. Tinerii căsătoriţi Hutter (Gustav von Wangenheim) şi Ellen (Greta Schroeder) se întristează atunci când Hutter este trimis de către angajatorul Knock (Alexander Grannach) în ţinuturile Transilvaniei pentru a aranja contelui Orlok (Max Schreck) achiziţionarea unei case vis-a-vis de casa lui din Bremen. Hutter călătoreşte spre Transilvania, unde va sta cu contele o scurtă perioadă, perioada în care află pe propria sa piele că acesta este vampir, şi, în cele din urmă, scapă de la castel, dar nu înainte de a-l vedea pe conte pornind spre Bremen pe o caleașcă încărcata cu sicrie. În timp ce Hutter se recuperează într-un spital, după evadarea sa de la castelul contelui, contele se mută într-o casă peste drum de casă sa din Bremen. Creşterea de decese este este pusă pe seama unei molime care se crede că au ajuns odată cu Demeter. Din “Cartea Vampirilor” Ellen află ce trebuie să facă pentru a omorî vampirul. Contele îşi află pieirea după ce Ellen, reuşeşte să-l ţină treaz până după primul cântat al cocoşului dimineaţa. Cea mai bună scenă este cea în care contele Orlok realizează că a fost omorât odată cu cântecul cocoșului dimineaţa . Odată cu răsăritul soarelui care este vizibil pe casele de peste drum contele încearcă să se salveze şi fuge, dar în momentul în care este atins de razele soarelui se transforma în ţărână.
Filmul este foarte bine realizat din toate punctele de vedere, ţinând cont de vremea la care a fost lucrat. Reuşeşte să te ţină atent pe toată durata sa datorită atmosferei care se creează…

IMDB : 8,0