O nominalizare Oscar, o nominalizare Globul de Aur.

Acest film străluceşte şi distrează. Un Woody Allen în distribuţie, într-o situaţie atipică: nu este regizorul filmului şi nici măcar nu a scris scenariul. Este doar actor.
Howard Prince (Woody Allen) este un om obişnuit, un casier banal. Vechiul lui amic, Alfred Miller este dimpotrivă un scenarist TV de success, care din pacate e trecut pe o “listă neagră” datorită activităţilor sale “ne-americane”, fiind suspectat de senatorul Mc Charty (senatorul a făcut mare vâlvă la vremea lui) ca fiind simpatizant al comunismului. În situaţia dată, Miller nu poate face nimic în singurul domeniu în care ştie să facă ceva, iar cariera lui riscă să fie irevocabil distrusă.
Nu şi dacă atât de obişnuitul Prince şi-ar pune numele pe scenariile lui Miller. Aşa scenaristul ar putea avea resurse pentru existenţă, iar dintr-o persoană banală, casierul de până acum ar putea deveni cineva.
Şi presupunând că ar merge în cazul lui Miller, ce-ar fi dacă alţi 3 scenarişti aflaţi în situaţii similare l-ar ruga pe Prince să-şi pună numele şi pe scenariile lor?

IMDB : 7,4