Ce-i mai place domnului Hitchcock să se joace cu emoţiile umane… Un alt film marca Alfred Hitchcock, un thriller psihologic provocator care te face să rămâi în faţa ecranului până la sfârşit.
Astfel, îl avem pe Manny (Hanry Fonda), un tip cât se poate de obişnuit, căsătorit, cu doi copii şi care încearcă din greu să-şi întreţină familia, cântând nopţile într-un restaurant. Numai că, într-o noapte, întorcându-se de la serviciu, Manny este luat brusc prin surprindere de către doi poliţişti, aceştia invitându-l la secţia de poliţie pentru o chestiune de rutină. Curând însă Manny se trezeşte acuzat de furt, toate dovezile incriminându-l pe el.
Interesantă alegerea lui Hitchcock, căci filmul de faţă nu se vrea a fi doar un simplu thriller poliţist în care accentul pică pe personajul principal, dacă el este sau nu autorul acelor jafuri. Încă din titlul filmului îţi dai seama că ceea ce i se întâmplă acestuia este doar o glumă proastă, accentul picând în schimb pe emoţii, stări interioare, reacţia umană faţă de o situaţie în care te trezeşti complet luat pe nepregătite şi întreaga existenţă îţi este dată peste cap.