2 nominalizări Oscar, 2 nominalizări Globul de Aur.

„Ultimo tango a Parigi” aka „Last Tango in Paris” (Ultimul tango la Paris) a inițiat un mod de a face film erotic de artă care rezistă până azi – „Intimitate” (2001) pleacă de la premisa unei legături sexuale „fără nici un fel de întrebări”, în timp ce scenarista-regizoare Catherine Breillat – „Romance” (1999) – care a jucat în filmul lui Bernardo Bertolucci, continuă explorarea legăturii dintre Eros și Thanatos. Ar fi fost „Ultimo tango a Parigi” memorabil fără Marlon Brando? Interpretarea sa extraordinară face aluzie la multe dintre rolurile lui anterioare, intrate în legendă. Monologurile lui obscene, scatologice, pline de trimiterile subtile ale lui Bernardo Bertolucci la teoriile lui Reich și Bataille, sunt încă pline de forță, iar emoțiile disperate ale acestui om de vârstă mijlocie rămân palpabile. O surpriză este Maria Schneider, relativ lipsită de experiență la vârsta aceea. Scenele ei alăturate de Jean-Pierre Léaud sunt intenționat superficiale, contrastând cu relația centrală, primară, cu Marlon Brando și care o învață să renunțe la iluzii. Dar „Ultimo tango a Parigi” e mai mult decât suma ideilor sale. Stilul hiper-baroc al lui Bernardo Bertolucci ne introduce într-un spațiu psihic subteran și fracturat. Pereții despărțitori, reflecții în oglindă, cadre descentrate se succedă, dezorientând spectatorii, acompaniate perfect de valsurile interpretate la saxofon de către Gato Barbieri. Film al petelor de sânge și al pereților goi, al strigătelor inarticulate și al convulsiilor trupului, „Ultimo tango a Parigi” este o coborâre vertiginoasă în „matca morții”. (Adrian Martin, critic de film la The Age, autor, doctorant, preluat din 1001 de filme de văzut într-o viață)

IMDB : 7,2